Magicianul Alb

Prin urmare, aş putea spune că aproape toţi aspirăm să întâlnim acea fiinţă minunată a cărei prezenţă va putea trezi în noi Magia, Misterul, Iubirea şi Fericirea fără măsură... Şi, cu certitudine, „Ileana Cosânzeana” sau „Făt Frumos” există! Dar ca să putem atrage iubirea unor astfel de fiinţe extraordinare, trebuie să devenim noi înşine un Făt Frumos sau o Ileană Cosânzeană... Nu există altă cale!
Altfel vom fantaza mai departe, concentraţi pe o persoană nepotrivită, jonglând cu proiecţii amăgitoare, surse sigure pentru dezamăgiri nesfârşite... Alegerile noastre exprimă ceea ce suntem la un moment dat! O vrabie îşi va alege întotdeauna ca pereche în viaţă o altă vrabie! Poate că vrabia noastră visează la cântecele privighetorii, la călătoriile în ţările calde pe care le face o rândunică sau la forţa imperială a zborului unui vultur dar, atunci când va veni momentul unei alegeri, ea va alege tot o vrabie ciufulită şi gălăgioasă precum este ea, sperând că universul de pene cenuşii în care îşi va continua existenţa îi va aduce fericirea. O vrabie nu va putea face o altă alegere! Desigur, va fi încântată de trilurile privighetorii, va visa cu ochii deschişi la călătoriile fascinante peste mări şi ţări pe care le-ar putea face alături de o rândunică, i-ar plăcea nespus să se bucure de protecţia unui vultur... În scurtele momente de relativă luciditate, mintea îi va spune că o astfel de pasăre va putea cu adevărat să o împlinească dar,până la urmă, va simţi să aleagă la fel ca în trecut. Este inevitabil! O vrabie nu se va simţi în largul ei decât în compania unei alte vrăbii. Trilurile privighetorii o vor complexa până la urmă, perspectiva unui zbor de mii de kilometri îi va tăia orice elan, prezenţa unui vultur o va umple de teamă pentru că ea nu este decât o vrabie!... Şi atunci în ce fel va putea o vrabie să-şi împlinească zborul interior? Doar transformându-se! Pentru a se transforma însă e nevoie să devină conştientă, e nevoie ca în ea să pulseze viu elanul către albastrul cerului! Pentru a trăi împlinirea unei relaţii superioare, vrabia va trebui să îşi alchimizeze în aşa fel natura inferioară, prin identificarea cu idealul pe care îl are, încât să devină ea însăşi, încă din această existenţă, o privighetoare, o rândunică, un vultur... Revenind din această alegorie, să ne imaginăm o scară de la unu la zece, în care la unu găsim omul primitiv, la cinci, omul obişnuit, iar la zece, fiinţa care a atins desăvârşirea. Luând în discuţie condiţia omului obişnuit, unul dintre laitmotivele lamentărilor acestuia va fi acela că „nu ştie cum se face”, dar în toate relaţiile pe care le-a avut nu a întâlnit decât femei profitoare sau bărbaţi neserioşi şi mincinoşi. De unde concluzia irefutabilă că toate femeile sunt uşuratice, respectiv că toţi bărbaţii... s-au născut în coteţ. Desigur, experienţa tristă şi limitatoare a omului neconştient nu poate fi un reper decât pentru adevărul său mic şi inconsistent. Dintr-o perspectivă mai largă, putem înţelege că, atâta vreme cât noi rămânem în aceeaşi condiţie existenţială, vom face aceleaşi alegeri pe care le-am mai făcut şi acum douăzeci de ani, oricât de diafane vor fi proiecţiile noastre,realitatea ne va lovi frontal şi fără menajamente într-o bună zi, dărâmând încă o dată toate castelele de nisip pe care ni le-am construit. Căci cum ar putea omul de la nivelul de conştiinţă al lui, „cinci”, să aleagă cu toată fiinţa, ca pereche de viaţă, omul de la nivelul „zece”?! Sunt lumi atât de diferite, cu atât de puţine punţi de trecere!... Prin urmare, indiferent de speran ţele sale, el va alege tot omul cu o condiţie asemănătoare omul de „cinci”, de „şase” sau de „patru”. Şi chiar dacă va avea ocazia să stea în compania omenilor superiori, aflaţi pe treptele cele mai înalte ale acestei scări, singurii care pot oferi suportul real pentru acea împlinire magică a iubirii împărtăşite spre care sufletul fiecăruia aspiră conştient sau nu, fiinţa obişnuită nu îi va recunoaşte. Da, îşi va spune, poate: „ce om deosebit!” dar, la puţin timp după aceea, se va arunca plin de speranţă tot în braţele unei fiinţe care este după chipul şi asemănarea sa. Iar acest ciclu al dezamăgirilor va continua fără oprire până în ziua în care, sătulă de suferinţă, fiinţa în cauză va ridica în sfârşit capul din mocirlă şi va privi către cer pentru a găsi singurul reper fix care o poate călăuzi cu adev rat prin această lume iluzorie. Este momentul în care poate începe centrarea în sine şi ruperea condiţionărilor întreţinute cu înverşunare atâta amar de vreme. Este momentul în care procesul alchimic se poate demara, este clipa în care Scânteia Divină din sufletul ei îşi face simţită căldura!... Acum poate începe transformarea conştientă, iar primul lucru care trebuie îndepărtat este frica de singurătate. Este un moment privilegiat în care este de preferat să fii singur, indiferent de tristeţile ce îţi pot umbri pleoapele uneori. Ce-ai putea să rezolvi rămânând într-o relaţie fără perspective? Trebuie să fii puternic şi determinat, pentru că nu este uşor să lupţi cu toate ataşamentele şi condiţionările pe care le cari după tine, cu toate greşelile care vor striga după compensare... Dar dacă reuşeşti să-ţi menţii faţa către stele, Cerul îţi va întinde mâna şi te va trage spre El! Şi dacă în aceste momente de graţie sufletul îţi va fi inundat cu iubire adevărată, iubeşte oricum, cu toată fiinţa ta, şi nu te preocupa foarte mult dacă vei fi iubit la rândul tău! Gândeşte-te la toate greşelile ştiute şi neştiute pe care le-ai făcut şi nu te aştepta să obţii împlinirea interioară fără obstacole, dar fii sigur că iubirea pe care o vei lăsa să curgă prin tine, şi care nu este a ta, te va transforma, te va apropia tot mai mult de izvorul fericirii!... Iar într-o bună zi vei fi un Om Nou... În acea zi vei înţelege că tu îţi construieşti realitatea, că fericirea adevărată este parte a naturii tale, că nimic nu îţi vine din exterior pentru că tu eşti Totul. În acea zi, o altă fiinţă minunată ca tine te va cuprinde în braţele sale, iar tu o vei recunoaşte ca fiind asemenea ţie... De aici totul devine o magică poveste cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene, cu zboruri printre stele şi regăsire de Sine!... Dar doar de aici!