miercuri, 31 martie 2010

Raza de soare


Avem momente cand ne intrebam...?de ce ne trezim dimineata? Si chiar daca nu gasesc raspunsul, imi las gandurile sa paraseasca intrebarea, ceva ma impinge sa ma trezesc. Si asta pentru ca vreau sa fac ceva, sa ma plimb, sa parcurg acel drum poate monoton, sa ma bucur de adierea vantului, sa ascult copaci sau chiar sa privesc o frunza , sa intalnesc oameni, sa ajung sa ii cunosc, sa rad, sa inteleg, sa incerc, sa simt si sa iubesc... sa traiesc sub toate formele...!!! Mi-as dori sa fiu raza de soare...!!!Sa pot incalzi sulfete oamenilor...Da, acesta este motivul pentru care ma trezesc: vreau sa traiesc...!!! Si e ceva deosebit sa te trezesti privind cerul care fie e senin, fie e innorat, dar e intotdeauna acolo sa iti aminteasca de ziua de azi. Fiecare dintre noi are cate o raza de soare, care se numeste ‘VIATA’, un moment pentru noi si gandurile noastre, inceperea unui nou vis!!!










luni, 29 martie 2010

Apus


In fiecare seara imi place sa ies pe balconul meu sa vad apusul de soare... nu rezist si incerc sa suprind momentul... zaresc doi porumbei ce stau pe o antena veche...frumos... zambesc...ma cuprinde un sentiment de dragoste si sunt fericit sa vad doua suflete ce privesc spre apus...si ma intreb : cati dintre noi am stat sa privim apusul cu persoana draga!!! Soarele coboara tot mai repede iar ei sunt neclintiti...o ultima raza de soare urmata de o noapte linistita privind stelele...un nou spectacol...!!!

As vrea sa fiu un copac !!!

Ce ai face daca intr-o dimineata te-ai trezi copac ?

Ne-am obisnuit




Ne-am obisnuit sa traim in incaperi si sa nu vedem altceva decat ferestrele de langa noi...Si pe masura ce ne obisnuim cu ele, uitam soarele, uitam aerul, uitam amplitudinea, uitam puritatea naturii, frumusetea gesturilor...Si pentru ca nu mai avem vedere, mai tarziu ne obisnuim sa nu privim afara...
Ne obisnuim sa ne trezim speriati ca am intarziat...Bem cafeaua in fuga, pentru ca suntem in intarziere...fara a privi afara... Mancam un sanwich pentru ca nu avem timp sa pranzim... Cinam repede si apoi adormim, fara sa ne fi trait ziua care tocmai s-a terminat!...

Ne obisnuim sa gandim ca persoanele apropiate noua vor fi mereu acolo si sa credem ca sunt mereu bine...
Ne obisnuim sa asteptam toata ziua sperand ca le vom intalni...si in cele din urma, sa auzim la telefon:"Imi pare rau, dar azi nu pot sa merg...Ramane de vazut cand ne vom putea intalni...Poate saptamana viitoare..."

Zambim oamenilor fara a primi un suras inapoi. Suntem ignorati tocmai atunci cand avem nevoie sa fim vazuti...

Daca munca noastra e grea, ne consolam gandindu-ne la sfarsitul de saptamana...Iar la sfarsit de saptamana, apar tot felul de factori perturbatori care sa ne impiedice sa ne relaxam asa cum ne-am dorit...sau nu avem bani...Asadar, mergem la culcare mai devreme si gata...pentru ca oricum suntem in urma cu somnul..

"Moartea este atat de sigura de victoria ei, incat ne de un avans de o viata intreaga!"...Timpul nu se poate prinde si cu atat mai putin, nu se poate opri...Existenta noastra trece cu mare viteza, dar atat timp cat suntem in viata, avem ocazia de a ne schimba obiceiurile, de a avea o existenta de mai buna calitate, de a profita din plin si a a ne bucura de fiecare respiratie, de fiecare bataie a inimii...

Avem la dispozitie toate elementele pentru a fi fericiti, multumiti...si recunoscatori pentru acest imens si nepretuit cadou: VIATA !....care ne-a fost dat cu atata dragoste!...

Destin


Poti pierde pe cineva de mai multe ori si fiecare pierdere desprinde in felul ei fasii din suflet. Cand crezi ca esti pe cale a te vindeca de prima rana, o alta noua nu te lasa sa uiti cat doare. Chipul care ti-a umplut privirea cu tot ceea ce voiai se estompleaza in fumul trecerii, iar incercarile de a-l reprezenta inca pe panza stearsa a amintirilor devin o dulce tortura a vointei.
Daca mai exista sansa unui ramas bun , sufletul isi ascunde simturile pentru a nu-i scapa vreunul din detaliile ultimei imbratisari, al celei din urma intalniri a privirilor. Respiratia se opreste langa inima celuilalt , iar timpul nu mai conteaza, devine un element stanjenitor , ba chiar tinta furiei noastre. De ce nu mai asteapta, de ce tine sa devina viitor, cand stie ca in viitor persoana de langa noi isi va gasi un alt loc.
Care este sensul acestui sfarsit? Un nou inceput?si viata se reia