,,Dacă te întrebi ce mai fac…”

Niciodată nu am crezut că mă voi întoarce iară în pustiul meu... în colţul singurătăţii creat de ceea ce mă înconjoară pretutindeni... Deseori am crezut că evadarea din colţul întunecat mă va face altfel... Speram că voi iubi, că voi fi fericit, că tot ceea ce vroiam va deveni realitate, dar numai speranţe au rămas... Cine oare se întoarce de unde a evadat? Pentru că nimeni nu se întoarce de unde a fugit de el cândva... Eram sigur că voi învinge, dar acum sunt... eu... Întotdeauna m-am simţit bine acolo unde eram, dar mereu am vrut să încerc ceva nou. Am lăsat să pătrundă o firavă rază de lumină în sufletul meu unde era numai întuneric, dar acum am decis să astup gaura prin care intra altceva decât tristeţea, singurătatea... Până la urmă nu rămâne decât multă ceaţă în urma ta... Adevărul nu poate fi departe, ştiu... Încă de dimineaţă soarele încearca să mă cuprindă, iar eu mă opuneam, dar el tot insista... Atâtea lucruri pe care toţi spun că ar trebui să le regret, să le şterg din mintea mea... chiar dacă aş vrea, nu pot.... aşa sunt eu, aşa voi fi... Mă simt pătruns de tristeţe, dar totuşi văd un fir de lumină pierdut... Trebuie să revin cel ce am fost, deşi e greu, extrem de greu... O clipă aş fi vrut, doar atât, să pot păşi, să pot spera, să pot să mă înec în splendoarea frumosului... Totul pare să mă susţină, să radieze atunci când privesc, dar mai pot avea încredere acum? Un singur lucru mai ştiu şi mai simt acum, care face cât toate la un loc, şi anume că mă voi lăsa în voia naturii, deoarece mă va adăposti, ea îmi va vindeca ceea ce a fost zdrobit... Acum aştept... să treacă... timpul care va şterge tot... inclusiv pe ea... Amintirile au rămas în urmă acum... Soarele a ieşit, florile au zâmbit, păsările au cântat, în mine totul a înviat...Acum îmi spun: ,,Aşa a trebuit să fie; totul e spre binele meu”. Timpul le-a şters pe toate din sufletul meu... Nu mai are rost nici măcar să-mi aduc aminte de ea... de aceea care cândva era totul pentru mine, era raiul meu, era refugiul meu... Niciodată nu mi-am închipuit că voi scăpa de acea apăsare care mă chinuia şi mă rănea mereu... Acum, mă simt bine, pot să zâmbesc şi mai ales pot să sper, să iubesc... Totul a fost o poveste care a început prin magie, a continuat prin visare şi s-a terminat prin bine... pentru mine. Deşi am fost zdrobit, m-am ridicat de unde am căzut, am privit lumea aşa cum e... dar ea, ea e mereu în fugă şi caută mereu ceea ce nu poate fi găsit niciodată... Oricum pentru mine a rămas o dulce amintire acum... Luptă pentru ceea ce doreşti indiferent de rezultat.

Copilul din mine

Mii de culori si totusi este gri... un gri obositor, o iluzie de culori a viselor noastre, iar cand ne trezim totul este gri, m-am saturat de lumea asta cenusie, vrau o lume cu o gandire de copil, unde totul este colorat, sa uit ca fericirea necesita atat de putin… sa uit sa visez… sa vad copilul din mine, cel care ma defineste si imi ghideaza fiecare sentiment… cel care ma face sa ma bucur cand aud sunetele unei viori si ma invata sa-i zambesc soarelui cand iese din nori! copilului care nu ma lasa sa fac rau si care imi spune ca atunci cand eu fac bine… copilul inocent... cum as putea sa renunt la acest copil??? si iar, si iar, si iar… am obosit… am obosit de gri...

"Lacrimi..."

A mai căzut o stea
Din cerul de matase,
Sunt curios să ştiu
De nu e prea tarziu.

E steaua ta iubito?
O stea ce mi-am dorit-o…
Sau fracţii în zadar
Ori plânge cerul iar?

Aud fara-ncetare
Cum lacrimi cer iertare
Ard in frecarea lor
Si explodez de dor.

Iar tu iubita mea,
Trimiti acum pe-o stea
Ploi dulci de catifea
Sa-mi potoleasca setea.

E setea mea de tine
O spun fără ruşine,
Pe-un caldarâm încins
Iubirea ne-a cuprins.

Sunt trist fiindcă nu ştiu
De nu e prea târziu,
Ce stea a mai cazut!
Ori plânge cerul iar?


Lacrimile cerului nu ajung la noi…Poate nu…insa sunt in noi…Poate ca lacrimile cerului nu ajung la noi pe cale fizica, insa cred ca le simtim scurgandu-se incet in inima noastra, ca intr-un vad, si infierbantand-o… mai ales atunci cand luam parte la un fenomen de durere singulara, extins la nivel general, datorita numai unei proprii impresii…

"Uneori..."

Uneori ...plang

Uneori...rad

Uneori...trist

Uneori...zambesc

Uneori...vorbesc

Uneori...ascult

Uneori...visez

Uneori...realizez

Uneori...copil

Uneori...matur

Uneori...dansez

Uneori...ma plimb

Uneori...privesc

Uneori...ating

Uneori..., uneori... ma pierd printre putinele mele ganduri...

Dar de fiecare data Iubesc, DA... Pentru ca am ales sa iubesc... Iubesc pentru ca asta e tot ce-mi doresc... Iubesc ...pentru ca asta imi da puterea sa infrunt orice... Iubesc... pentru ca pot... sa plang sa rad sa fiu trist sa zambesc sa vorbesc sa ascult sa visez sa realizez sa fiu copil sa fiu matur sa dansez sa ma plimb sa privesc sa ating sa fac multe lucruri...

Traieste-ti viata pentru ca e unica si plina de neprevazut... Traieste-ti viata pentru ca e a ta...