luni, 24 mai 2010

Copilul din mine

Mii de culori si totusi este gri... un gri obositor, o iluzie de culori a viselor noastre, iar cand ne trezim totul este gri, m-am saturat de lumea asta cenusie, vrau o lume cu o gandire de copil, unde totul este colorat, sa uit ca fericirea necesita atat de putin… sa uit sa visez… sa vad copilul din mine, cel care ma defineste si imi ghideaza fiecare sentiment… cel care ma face sa ma bucur cand aud sunetele unei viori si ma invata sa-i zambesc soarelui cand iese din nori! copilului care nu ma lasa sa fac rau si care imi spune ca atunci cand eu fac bine… copilul inocent... cum as putea sa renunt la acest copil??? si iar, si iar, si iar… am obosit… am obosit de gri...

3 comentarii:

  1. Cristi, a visa este minunat, este ceea ce ne da impulsul de a spera, de a ne dori sa fim fericiti, de a zambi soarelui cand ne trezeste dimineata, de a ne bucura de ciripitul pasarelelor in linistea diminetii, de a visa...la o viata linistita si colorata pentru ca, dupa cum spui, fericirea necesita atat de putin.
    Ingerul care vegheaza visele tale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu mai cred ca se poate iubi sincer si cu aceeasi intensitate...oricum mersi mult si cand voi inceta sa caut dragostea ma va gasi ea pe mine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Atunci cand iubesti......o faci neconditionat, o faci fara a astepta sa primesti ceva in schimb si e bine atunci cand incercam si reusim sa iubim , sa iubim cu sufletul unui copil!copilul din noi a fost , este si va ramane mereu, doar sa incercam sa-l regasim daca cumva l-am ratacit sau abandonat!

    RăspundețiȘtergere