"Lacrimi..."

A mai căzut o stea
Din cerul de matase,
Sunt curios să ştiu
De nu e prea tarziu.

E steaua ta iubito?
O stea ce mi-am dorit-o…
Sau fracţii în zadar
Ori plânge cerul iar?

Aud fara-ncetare
Cum lacrimi cer iertare
Ard in frecarea lor
Si explodez de dor.

Iar tu iubita mea,
Trimiti acum pe-o stea
Ploi dulci de catifea
Sa-mi potoleasca setea.

E setea mea de tine
O spun fără ruşine,
Pe-un caldarâm încins
Iubirea ne-a cuprins.

Sunt trist fiindcă nu ştiu
De nu e prea târziu,
Ce stea a mai cazut!
Ori plânge cerul iar?


Lacrimile cerului nu ajung la noi…Poate nu…insa sunt in noi…Poate ca lacrimile cerului nu ajung la noi pe cale fizica, insa cred ca le simtim scurgandu-se incet in inima noastra, ca intr-un vad, si infierbantand-o… mai ales atunci cand luam parte la un fenomen de durere singulara, extins la nivel general, datorita numai unei proprii impresii…