,,Dacă te întrebi ce mai fac…”

Niciodată nu am crezut că mă voi întoarce iară în pustiul meu... în colţul singurătăţii creat de ceea ce mă înconjoară pretutindeni... Deseori am crezut că evadarea din colţul întunecat mă va face altfel... Speram că voi iubi, că voi fi fericit, că tot ceea ce vroiam va deveni realitate, dar numai speranţe au rămas... Cine oare se întoarce de unde a evadat? Pentru că nimeni nu se întoarce de unde a fugit de el cândva... Eram sigur că voi învinge, dar acum sunt... eu... Întotdeauna m-am simţit bine acolo unde eram, dar mereu am vrut să încerc ceva nou. Am lăsat să pătrundă o firavă rază de lumină în sufletul meu unde era numai întuneric, dar acum am decis să astup gaura prin care intra altceva decât tristeţea, singurătatea... Până la urmă nu rămâne decât multă ceaţă în urma ta... Adevărul nu poate fi departe, ştiu... Încă de dimineaţă soarele încearca să mă cuprindă, iar eu mă opuneam, dar el tot insista... Atâtea lucruri pe care toţi spun că ar trebui să le regret, să le şterg din mintea mea... chiar dacă aş vrea, nu pot.... aşa sunt eu, aşa voi fi... Mă simt pătruns de tristeţe, dar totuşi văd un fir de lumină pierdut... Trebuie să revin cel ce am fost, deşi e greu, extrem de greu... O clipă aş fi vrut, doar atât, să pot păşi, să pot spera, să pot să mă înec în splendoarea frumosului... Totul pare să mă susţină, să radieze atunci când privesc, dar mai pot avea încredere acum? Un singur lucru mai ştiu şi mai simt acum, care face cât toate la un loc, şi anume că mă voi lăsa în voia naturii, deoarece mă va adăposti, ea îmi va vindeca ceea ce a fost zdrobit... Acum aştept... să treacă... timpul care va şterge tot... inclusiv pe ea... Amintirile au rămas în urmă acum... Soarele a ieşit, florile au zâmbit, păsările au cântat, în mine totul a înviat...Acum îmi spun: ,,Aşa a trebuit să fie; totul e spre binele meu”. Timpul le-a şters pe toate din sufletul meu... Nu mai are rost nici măcar să-mi aduc aminte de ea... de aceea care cândva era totul pentru mine, era raiul meu, era refugiul meu... Niciodată nu mi-am închipuit că voi scăpa de acea apăsare care mă chinuia şi mă rănea mereu... Acum, mă simt bine, pot să zâmbesc şi mai ales pot să sper, să iubesc... Totul a fost o poveste care a început prin magie, a continuat prin visare şi s-a terminat prin bine... pentru mine. Deşi am fost zdrobit, m-am ridicat de unde am căzut, am privit lumea aşa cum e... dar ea, ea e mereu în fugă şi caută mereu ceea ce nu poate fi găsit niciodată... Oricum pentru mine a rămas o dulce amintire acum... Luptă pentru ceea ce doreşti indiferent de rezultat.