Ganduri ratacite

Magia

2010-07-13T21:27:00.001+03:00

Magia inseamna sa fortezi viata sa se curbeze dupa vointa ta, sa incalci regulile naturale si logice, dar sa reusesti ce vrei, ce s-ar intampla daca o raza de lumina, fara sa se reflecte intr-un obiect, ar lumina dupa colt? ar fi o reflexie magica...hmmm...magia...ca si arta, ramane o practica individuala necontrolabila experimental, magia, adevarata , nu se afiseaza ostentativ sau mincinos, este o adevarata magie sa asculti muzica... mahler, wagner.. .enescu .. .sunt adevaratii vrajitori, magia artei, este un fel de aducere aminte a paradisului...mda... cioran...este o aducere aminte a tot ce a fost , a tot ce este bun si frumos, lumea este invaluita intr-o ceata de mistere pe care le putem patrunde mai bland cu ajutorul povestilor sau mai brutal cu...magia! suntem tentati sa fortam realitatea, s-o ingenunchem , fara sa ne gandim la consecinte, nu poti avea ceva fara sa platesti in schimb.

Magicianul Alb

2010-07-05T10:00:00.002+03:00

Prin urmare, aş putea spune că aproape toţi aspirăm să întâlnim acea fiinţă minunată a cărei prezenţă va putea trezi în noi Magia, Misterul, Iubirea şi Fericirea fără măsură... Şi, cu certitudine, „Ileana Cosânzeana” sau „Făt Frumos” există! Dar ca să putem atrage iubirea unor astfel de fiinţe extraordinare, trebuie să devenim noi înşine un Făt Frumos sau o Ileană Cosânzeană... Nu există altă cale!
Altfel vom fantaza mai departe, concentraţi pe o persoană nepotrivită, jonglând cu proiecţii amăgitoare, surse sigure pentru dezamăgiri nesfârşite... Alegerile noastre exprimă ceea ce suntem la un moment dat! O vrabie îşi va alege întotdeauna ca pereche în viaţă o altă vrabie! Poate că vrabia noastră visează la cântecele privighetorii, la călătoriile în ţările calde pe care le face o rândunică sau la forţa imperială a zborului unui vultur dar, atunci când va veni momentul unei alegeri, ea va alege tot o vrabie ciufulită şi gălăgioasă precum este ea, sperând că universul de pene cenuşii în care îşi va continua existenţa îi va aduce fericirea. O vrabie nu va putea face o altă alegere! Desigur, va fi încântată de trilurile privighetorii, va visa cu ochii deschişi la călătoriile fascinante peste mări şi ţări pe care le-ar putea face alături de o rândunică, i-ar plăcea nespus să se bucure de protecţia unui vultur... În scurtele momente de relativă luciditate, mintea îi va spune că o astfel de pasăre va putea cu adevărat să o împlinească dar,până la urmă, va simţi să aleagă la fel ca în trecut. Este inevitabil! O vrabie nu se va simţi în largul ei decât în compania unei alte vrăbii. Trilurile privighetorii o vor complexa până la urmă, perspectiva unui zbor de mii de kilometri îi va tăia orice elan, prezenţa unui vultur o va umple de teamă pentru că ea nu este decât o vrabie!... Şi atunci în ce fel va putea o vrabie să-şi împlinească zborul interior? Doar transformându-se! Pentru a se transforma însă e nevoie să devină conştientă, e nevoie ca în ea să pulseze viu elanul către albastrul cerului! Pentru a trăi împlinirea unei relaţii superioare, vrabia va trebui să îşi alchimizeze în aşa fel natura inferioară, prin identificarea cu idealul pe care îl are, încât să devină ea însăşi, încă din această existenţă, o privighetoare, o rândunică, un vultur... Revenind din această alegorie, să ne imaginăm o scară de la unu la zece, în care la unu găsim omul primitiv, la cinci, omul obişnuit, iar la zece, fiinţa care a atins desăvârşirea. Luând în discuţie condiţia omului obişnuit, unul dintre laitmotivele lamentărilor acestuia va fi acela că „nu ştie cum se face”, dar în toate relaţiile pe care le-a avut nu a întâlnit decât femei profitoare sau bărbaţi neserioşi şi mincinoşi. De unde concluzia irefutabilă că toate femeile sunt uşuratice, respectiv că toţi bărbaţii... s-au născut în coteţ. Desigur, experienţa tristă şi limitatoare a omului neconştient nu poate fi un reper decât pentru adevărul său mic şi inconsistent. Dintr-o perspectivă mai largă, putem înţelege că, atâta vreme cât noi rămânem în aceeaşi condiţie existenţială, vom face aceleaşi alegeri pe care le-am mai făcut şi acum douăzeci de ani, oricât de diafane vor fi proiecţiile noastre,realitatea ne va lovi frontal şi fără menajamente într-o bună zi, dărâmând încă o dată toate castelele de nisip pe care ni le-am construit. Căci cum ar putea omul de la nivelul de conştiinţă al lui, „cinci”, să aleagă cu toată fiinţa, ca pereche de viaţă, omul de la nivelul „zece”?! Sunt lumi atât de diferite, cu atât de puţine punţi de trecere!... Prin urmare, indiferent de speran ţele sale, el va alege tot omul cu o condiţie asemănătoare omul de „cinci”, de „şase” sau de „patru”. Şi chiar dacă va avea ocazia să stea în compania omenilor superiori, aflaţi pe treptele cele mai înalte ale acestei scări, singurii care pot oferi suportul real pentru acea împlinire magică a iubirii împărtăşite spre care sufletul fiecăruia aspiră conştient sau nu, fiinţa obişnuită nu îi va recunoaşte. Da, îşi va spune, poate: „ce om deosebit!” dar, la puţin timp după aceea, se va arunca plin de speranţă tot în braţele unei fiinţe care este după chipul şi asemănarea sa. Iar acest ciclu al dezamăgirilor va continua fără oprire până în ziua în care, sătulă de suferinţă, fiinţa în cauză va ridica în sfârşit capul din mocirlă şi va privi către cer pentru a găsi singurul reper fix care o poate călăuzi cu adev rat prin această lume iluzorie. Este momentul în care poate începe centrarea în sine şi ruperea condiţionărilor întreţinute cu înverşunare atâta amar de vreme. Este momentul în care procesul alchimic se poate demara, este clipa în care Scânteia Divină din sufletul ei îşi face simţită căldura!... Acum poate începe transformarea conştientă, iar primul lucru care trebuie îndepărtat este frica de singurătate. Este un moment privilegiat în care este de preferat să fii singur, indiferent de tristeţile ce îţi pot umbri pleoapele uneori. Ce-ai putea să rezolvi rămânând într-o relaţie fără perspective? Trebuie să fii puternic şi determinat, pentru că nu este uşor să lupţi cu toate ataşamentele şi condiţionările pe care le cari după tine, cu toate greşelile care vor striga după compensare... Dar dacă reuşeşti să-ţi menţii faţa către stele, Cerul îţi va întinde mâna şi te va trage spre El! Şi dacă în aceste momente de graţie sufletul îţi va fi inundat cu iubire adevărată, iubeşte oricum, cu toată fiinţa ta, şi nu te preocupa foarte mult dacă vei fi iubit la rândul tău! Gândeşte-te la toate greşelile ştiute şi neştiute pe care le-ai făcut şi nu te aştepta să obţii împlinirea interioară fără obstacole, dar fii sigur că iubirea pe care o vei lăsa să curgă prin tine, şi care nu este a ta, te va transforma, te va apropia tot mai mult de izvorul fericirii!... Iar într-o bună zi vei fi un Om Nou... În acea zi vei înţelege că tu îţi construieşti realitatea, că fericirea adevărată este parte a naturii tale, că nimic nu îţi vine din exterior pentru că tu eşti Totul. În acea zi, o altă fiinţă minunată ca tine te va cuprinde în braţele sale, iar tu o vei recunoaşte ca fiind asemenea ţie... De aici totul devine o magică poveste cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene, cu zboruri printre stele şi regăsire de Sine!... Dar doar de aici!

La Multi Ani de ziua mea !

2010-06-06T12:20:00.004+03:00

Da, este ziua mea, am primit mai mult decat ma asteptam, de fapt nu ma asteptam la nimic , dar... s-a intamplat ceva ce nu am mai trait niciodata, a fost minunat, un lucru marunt cu o semnificatie enorma, am invatat sa ma bucur de lucruri marunte ce conteaza in viata unui om, am avut parte de clipe unice si de a simti ca traiesc...am renascut...am ales sa incep sa petrec ziua mea asa cum am simtit si sa vorbesc doar cu o singura persoana...doar este ziua mea si alegerea imi apartine...si vreau sa spun doar multumesc...au inceput mesajele, unele minunate...telefoanele au inceput sa sune...atata lume care nu au uitat de mine...multumesc!...am inceput bine ziua mea, o zi perfecta pentru unii si o zi stearsa in ochii altora, o zi vesela pentru cativa...o zi ruinata pentru multi...astazi e ziua mea si ma bucur nespus, pentru ca e doar azi, maine nu va mai fi...sau poate ca voi alege sa o fac a mea in fiecare zi...depinde...ma mai gandesc daca merita sau nu...poate sa ploua din partea mea, ar putea foarte bine sa ninga, sa tune si sa fulgere si tot nu mi-ar putea sterge zambetul de pe fata... zambet de fericire pura cum nu am simtit vreodata pana acum... clipele petrecute asa cu mi-am dorit.

"Viata"

2010-06-03T14:57:00.004+03:00

Am iertat greseli aproape de neiertat, am incercat sa inlocuiesc persoane de neinlocuit si sa uit persoane de neuitat...Am actionat din impuls, am fost dezamagit de oameni pe care-i credeam capabili de a face anumite lucruri, dar si eu am dezamagit oameni...Am tinut pe cineva in brate pentru a-l proteja...Am ras cand nu trebuia...Mi-am facut prieteni pentru totdeauna...Am iubit si am fost iubit, dar am fost si respins...Am fost iubit si n-am stiut sa iubesc...Am tipat si am sarit in sus de bucurie, am trait pentru dragoste si am facut promisiuni pentru totdeauna, dar, inima mi s-a frant de atatea ori !
Am plans ascultand muzica sau privind fotografii...Am sunat doar pentru a auzi o voce, dar m-am idragostit de un suras...
Aproape am crezut ca voi muri de atata nostalgie si...Mi-a fost teama ca voi pierde pe cineva foarte special (pe care, in cele din urma, l-am perdut )...
Dar am supravietuit!
Si totusi, merg inainte...
Si tu trebuie sa mergi inainte. Traieste!!!
Ceea ce trebuie, intr-adevar, sa faci, este sa lupti cu toata convingerea, sa imbratisezi viata si sa o traiesti cu pasiune, sa pierzi cu demnitate si sa invingi indraznind, pentru ca lumea apartine celui ce indrazneste si viata inseamna prea mult pentru a fi nesemnificativa !

,,Dacă te întrebi ce mai fac…”

2010-05-31T21:09:00.003+03:00

Niciodată nu am crezut că mă voi întoarce iară în pustiul meu... în colţul singurătăţii creat de ceea ce mă înconjoară pretutindeni... Deseori am crezut că evadarea din colţul întunecat mă va face altfel... Speram că voi iubi, că voi fi fericit, că tot ceea ce vroiam va deveni realitate, dar numai speranţe au rămas... Cine oare se întoarce de unde a evadat? Pentru că nimeni nu se întoarce de unde a fugit de el cândva... Eram sigur că voi învinge, dar acum sunt... eu... Întotdeauna m-am simţit bine acolo unde eram, dar mereu am vrut să încerc ceva nou. Am lăsat să pătrundă o firavă rază de lumină în sufletul meu unde era numai întuneric, dar acum am decis să astup gaura prin care intra altceva decât tristeţea, singurătatea... Până la urmă nu rămâne decât multă ceaţă în urma ta... Adevărul nu poate fi departe, ştiu... Încă de dimineaţă soarele încearca să mă cuprindă, iar eu mă opuneam, dar el tot insista... Atâtea lucruri pe care toţi spun că ar trebui să le regret, să le şterg din mintea mea... chiar dacă aş vrea, nu pot.... aşa sunt eu, aşa voi fi... Mă simt pătruns de tristeţe, dar totuşi văd un fir de lumină pierdut... Trebuie să revin cel ce am fost, deşi e greu, extrem de greu... O clipă aş fi vrut, doar atât, să pot păşi, să pot spera, să pot să mă înec în splendoarea frumosului... Totul pare să mă susţină, să radieze atunci când privesc, dar mai pot avea încredere acum? Un singur lucru mai ştiu şi mai simt acum, care face cât toate la un loc, şi anume că mă voi lăsa în voia naturii, deoarece mă va adăposti, ea îmi va vindeca ceea ce a fost zdrobit... Acum aştept... să treacă... timpul care va şterge tot... inclusiv pe ea... Amintirile au rămas în urmă acum... Soarele a ieşit, florile au zâmbit, păsările au cântat, în mine totul a înviat...Acum îmi spun: ,,Aşa a trebuit să fie; totul e spre binele meu”. Timpul le-a şters pe toate din sufletul meu... Nu mai are rost nici măcar să-mi aduc aminte de ea... de aceea care cândva era totul pentru mine, era raiul meu, era refugiul meu... Niciodată nu mi-am închipuit că voi scăpa de acea apăsare care mă chinuia şi mă rănea mereu... Acum, mă simt bine, pot să zâmbesc şi mai ales pot să sper, să iubesc... Totul a fost o poveste care a început prin magie, a continuat prin visare şi s-a terminat prin bine... pentru mine. Deşi am fost zdrobit, m-am ridicat de unde am căzut, am privit lumea aşa cum e... dar ea, ea e mereu în fugă şi caută mereu ceea ce nu poate fi găsit niciodată... Oricum pentru mine a rămas o dulce amintire acum... Luptă pentru ceea ce doreşti indiferent de rezultat.

Copilul din mine

2010-05-24T11:51:00.001+03:00

Mii de culori si totusi este gri... un gri obositor, o iluzie de culori a viselor noastre, iar cand ne trezim totul este gri, m-am saturat de lumea asta cenusie, vrau o lume cu o gandire de copil, unde totul este colorat, sa uit ca fericirea necesita atat de putin… sa uit sa visez… sa vad copilul din mine, cel care ma defineste si imi ghideaza fiecare sentiment… cel care ma face sa ma bucur cand aud sunetele unei viori si ma invata sa-i zambesc soarelui cand iese din nori! copilului care nu ma lasa sa fac rau si care imi spune ca atunci cand eu fac bine… copilul inocent... cum as putea sa renunt la acest copil??? si iar, si iar, si iar… am obosit… am obosit de gri...

"Lacrimi..."

2010-05-16T00:07:00.008+03:00

A mai căzut o stea
Din cerul de matase,
Sunt curios să ştiu
De nu e prea tarziu.

E steaua ta iubito?
O stea ce mi-am dorit-o…
Sau fracţii în zadar
Ori plânge cerul iar?

Aud fara-ncetare
Cum lacrimi cer iertare
Ard in frecarea lor
Si explodez de dor.

Iar tu iubita mea,
Trimiti acum pe-o stea
Ploi dulci de catifea
Sa-mi potoleasca setea.

E setea mea de tine
O spun fără ruşine,
Pe-un caldarâm încins
Iubirea ne-a cuprins.

Sunt trist fiindcă nu ştiu
De nu e prea târziu,
Ce stea a mai cazut!
Ori plânge cerul iar?

Lacrimile cerului nu ajung la noi…Poate nu…insa sunt in noi…Poate ca lacrimile cerului nu ajung la noi pe cale fizica, insa cred ca le simtim scurgandu-se incet in inima noastra, ca intr-un vad, si infierbantand-o… mai ales atunci cand luam parte la un fenomen de durere singulara, extins la nivel general, datorita numai unei proprii impresii…

"Uneori..."

2010-05-04T12:51:00.006+03:00

Uneori ...plang

Uneori...rad

Uneori...trist

Uneori...zambesc

Uneori...vorbesc

Uneori...ascult

Uneori...visez

Uneori...realizez

Uneori...copil

Uneori...matur

Uneori...dansez

Uneori...ma plimb

Uneori...privesc

Uneori...ating

Uneori..., uneori... ma pierd printre putinele mele ganduri...

Dar de fiecare data Iubesc, DA... Pentru ca am ales sa iubesc... Iubesc pentru ca asta e tot ce-mi doresc... Iubesc ...pentru ca asta imi da puterea sa infrunt orice... Iubesc... pentru ca pot... sa plang sa rad sa fiu trist sa zambesc sa vorbesc sa ascult sa visez sa realizez sa fiu copil sa fiu matur sa dansez sa ma plimb sa privesc sa ating sa fac multe lucruri...

Traieste-ti viata pentru ca e unica si plina de neprevazut... Traieste-ti viata pentru ca e a ta...

"Femeie imatură...femeie matură..."

2010-04-29T01:05:00.002+03:00

Iubesc mai mult, dar tot la fel ascund...
Arăt puţin, dar nu iubesc puţin...
Nu vreau în târg să laud ce iubesc...
Păstrez al meu, ferit de ochi străin....

O noapte minunata

2010-04-24T12:59:00.005+03:00

Doua lumanari ard acum in noapte
Si flacara lor danseaza pe-acord de pian
Iar noi, amandoi, cuprinsi de emotii,
Gustam din aroma cupei de sampanie.

Si bezna s-a facut in jurul nostru
Cand tu m-ai invitat la dans
Si ceru-albastru s-a mutat in casa
Cand am inceput sa facem primii pasi.

Muzica ne canta in surdina
Si noi ne unduim imbratisati
Si dintr-odata focul de la lumanare
A inceput sa arda si in noi.

Si buzele au inceput sa se alinte
Si hainele-au cazut deodata de pe noi
Din ceru-albastru am rupt matase
Si ne-am iubit cu foc sub ea.

Cand zorii diminetii au rasarit din noapte
Si razele de soare jucau pe fata mea,
In palma tu tineai un rosu trandafir
Si eu tineam esarfa de matase-albastra.

"Veniti de luati Lumina !"

2010-04-04T12:05:00.003+03:00

În noaptea de Paşte, peste lume se aude chemarea „Veniţi de luaţi Lumină!“, fiind adresată credincioşilor pentru a primi lumina cerească, lumina din Lumina lui Dumnezeu, fără de care omul trăieşte în întuneric. Sfântul Apostol Ioan spune: „El este Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume“.

Astazi lumina deranjeaza. Poate si pentru faptul ca petrecem prea mult in intuneric. E o bucurie sa vezi ca oamenii vin in noaptea de Inviere sa primesca lumina. Insa, e trist ca se despart de ea doar dupa cateva clipe.

Multi din cei care iau lumina, nici nu cunosc cu adevarat ce se petrece. Ei stiu doar ca de la un asemenea eveniment nu trebuie sa lipsesti. Putin stiu ca dupa primirea acestei lumini, slujba nu se termina, ci continua cu Sfanta Liturghie.

Mănăstirea Şag

2010-04-02T14:50:00.012+03:00

O traditie de Paste, veche de aproape 30 de ani e pastrata cu sfintenie la manastirea Sag. Cu o zi inaintea celei mai mari sarbatori a crestinatatii, maicutele vopsesc 1000 de oua pe care le dau apoi credinciosilor veniti la slujba. Maicutele se trezesc inca din zori. Trebuie vopsite ouale, pregatita nafora, dar si mincarea pentru invitatii de dupa slujba. Iar oule se vopsesc ca in urma cu 30 de ani.

Raza de soare

2010-03-31T14:38:00.010+03:00

Avem momente cand ne intrebam...?de ce ne trezim dimineata? Si chiar daca nu gasesc raspunsul, imi las gandurile sa paraseasca intrebarea, ceva ma impinge sa ma trezesc. Si asta pentru ca vreau sa fac ceva, sa ma plimb, sa parcurg acel drum poate monoton, sa ma bucur de adierea vantului, sa ascult copaci sau chiar sa privesc o frunza , sa intalnesc oameni, sa ajung sa ii cunosc, sa rad, sa inteleg, sa incerc, sa simt si sa iubesc... sa traiesc sub toate formele...!!! Mi-as dori sa fiu raza de soare...!!!Sa pot incalzi sulfete oamenilor...Da, acesta este motivul pentru care ma trezesc: vreau sa traiesc...!!! Si e ceva deosebit sa te trezesti privind cerul care fie e senin, fie e innorat, dar e intotdeauna acolo sa iti aminteasca de ziua de azi. Fiecare dintre noi are cate o raza de soare, care se numeste ‘VIATA’, un moment pentru noi si gandurile noastre, inceperea unui nou vis!!!

Apus

2010-03-29T23:09:00.006+03:00

In fiecare seara imi place sa ies pe balconul meu sa vad apusul de soare... nu rezist si incerc sa suprind momentul... zaresc doi porumbei ce stau pe o antena veche...frumos... zambesc...ma cuprinde un sentiment de dragoste si sunt fericit sa vad doua suflete ce privesc spre apus...si ma intreb : cati dintre noi am stat sa privim apusul cu persoana draga!!! Soarele coboara tot mai repede iar ei sunt neclintiti...o ultima raza de soare urmata de o noapte linistita privind stelele...un nou spectacol...!!!

As vrea sa fiu un copac !!!

2010-03-29T20:44:00.004+03:00

Ce ai face daca intr-o dimineata te-ai trezi copac ?

Ne-am obisnuit

2010-03-29T10:15:00.003+03:00

Ne-am obisnuit sa traim in incaperi si sa nu vedem altceva decat ferestrele de langa noi...Si pe masura ce ne obisnuim cu ele, uitam soarele, uitam aerul, uitam amplitudinea, uitam puritatea naturii, frumusetea gesturilor...Si pentru ca nu mai avem vedere, mai tarziu ne obisnuim sa nu privim afara...
Ne obisnuim sa ne trezim speriati ca am intarziat...Bem cafeaua in fuga, pentru ca suntem in intarziere...fara a privi afara... Mancam un sanwich pentru ca nu avem timp sa pranzim... Cinam repede si apoi adormim, fara sa ne fi trait ziua care tocmai s-a terminat!...

Ne obisnuim sa gandim ca persoanele apropiate noua vor fi mereu acolo si sa credem ca sunt mereu bine...
Ne obisnuim sa asteptam toata ziua sperand ca le vom intalni...si in cele din urma, sa auzim la telefon:"Imi pare rau, dar azi nu pot sa merg...Ramane de vazut cand ne vom putea intalni...Poate saptamana viitoare..."

Zambim oamenilor fara a primi un suras inapoi. Suntem ignorati tocmai atunci cand avem nevoie sa fim vazuti...

Daca munca noastra e grea, ne consolam gandindu-ne la sfarsitul de saptamana...Iar la sfarsit de saptamana, apar tot felul de factori perturbatori care sa ne impiedice sa ne relaxam asa cum ne-am dorit...sau nu avem bani...Asadar, mergem la culcare mai devreme si gata...pentru ca oricum suntem in urma cu somnul..

"Moartea este atat de sigura de victoria ei, incat ne de un avans de o viata intreaga!"...Timpul nu se poate prinde si cu atat mai putin, nu se poate opri...Existenta noastra trece cu mare viteza, dar atat timp cat suntem in viata, avem ocazia de a ne schimba obiceiurile, de a avea o existenta de mai buna calitate, de a profita din plin si a a ne bucura de fiecare respiratie, de fiecare bataie a inimii...

Avem la dispozitie toate elementele pentru a fi fericiti, multumiti...si recunoscatori pentru acest imens si nepretuit cadou: VIATA !....care ne-a fost dat cu atata dragoste!...

Destin

2010-03-29T10:00:00.003+03:00

Poti pierde pe cineva de mai multe ori si fiecare pierdere desprinde in felul ei fasii din suflet. Cand crezi ca esti pe cale a te vindeca de prima rana, o alta noua nu te lasa sa uiti cat doare. Chipul care ti-a umplut privirea cu tot ceea ce voiai se estompleaza in fumul trecerii, iar incercarile de a-l reprezenta inca pe panza stearsa a amintirilor devin o dulce tortura a vointei.

Daca mai exista sansa unui ramas bun , sufletul isi ascunde simturile pentru a nu-i scapa vreunul din detaliile ultimei imbratisari, al celei din urma intalniri a privirilor. Respiratia se opreste langa inima celuilalt , iar timpul nu mai conteaza, devine un element stanjenitor , ba chiar tinta furiei noastre. De ce nu mai asteapta, de ce tine sa devina viitor, cand stie ca in viitor persoana de langa noi isi va gasi un alt loc.

Care este sensul acestui sfarsit? Un nou inceput?si viata se reia